PANA UNDE POATE AJUNGE MITOCANIA

Joi seara, parcul Tineretului. Caldura mare, presa multa, spatiu mic. Studentii PD se intalnesc cu Basescu la un ceai. Ajung devreme si dau sa ma asez la o masa. Nu, nu ,nu acolo, aici pe margine sta presa, imi spune o donsoara de la PD. Adica pe niste bancute puse in soare, pe margine. Ca elevul pedepsit, la scoala. Ma conformez, oricum nu am de ales. Ma bate soarele in cap si tanjesc dupa o sticla de apa. Vine chelnerul. Cer apa, vine apa si apoi vine si plata. 55 de mii. Trec si peste asta. Sala se umple de studenti cu sange de politician. Ma intreb de mult timp: Oare ce i-o determina pe oamenii astia tineri sa intre intr-un partid? Nu vad la ei vreo convingere puternica, vreo pornire sa schimbe ceva, vreo pasiune pentru doctrine etc. Poate taberele de vara, coktailurile si petrecerile sa fie mai pe gustul lor. E si asta un avantaj. Narcisa ii aranjeaza pe operatori si vine la noi. Va roaga Elena sa nu o intrebati de Andrei, ne sopteste ea un pic cam stanjenita. Nu suntem pe acolo jurnalisti cumparati, sau asa imi place sa cred, asa ca stie ca daca vrem sa intrebam nu tinem cont de rugamintile ei. Eu una si uitasem de povestea asta, asa ca rad. Ce bine ca mi-ai adus aminte! Gata. Vine Basescu. Se incrunta brusc. Nu-i poate vedea pe studenti de camere. Ii roaga pe organizatori sa faca ceva. Nu vrea sa fie el cel care le spune operatorilor sa se dea la o parte. Ne conformam si de data asta, ne-am obisnuit cu simpatia lui Basescu pentru presa. El zice ca a venit la o intalnire cu studentii, nu cu presa. Eu ma intreb atunci de ce ne-au mai invitat. Ma rog. Din sala se aud urlete, aplauze frenetice, rasete isterice. Erau studentii. Erau incantati ca am fost dati la o parte. Erau extaziati ca Basescu a pus la punct presa. As fi vrut sa ma ridic si sa plec. Era o umilire pe care nu aveam de ce sa o suportam. Presa romaneasca putea sa traiasca si fara stirea aia. Si publicul la fel. Oricum nu a aflat altceva decat ca Basescu nu citeste ca e prea ocupat, ca si-ar da 10 plus pentru cum se descurca si ca nici lui nu-i plac serviciile de la mare. Aaa, si inca o data daca mai era nevoie, ca invatamantul romanesc este la pamant. Nimci nou sub soare. Cativa reproteri au tinut mortis sa ramana insa. Am ramas de atunci cu o intrebare...de ce nu a vrut toata presa sa plece?

PRIMA ZI

Am auzit ca blogul e la moda. Nu as fi auzit daca nu as fi fost prezenta, din intamplare, la o discutie intre bloggeri si politicieni. Pe scurt, ma asteptam la mai mult de la bloggeri si la mai putin de la politicieni...in domeniul acesta. Spre surprinderea mea, a fost invers.